La Craiova, se ascunde pasiunea unei tinere care a transformat cusutul iilor într-o adevărată artă. Adriana Șotea, crescută de bunica ei într-un univers plin de povești și ac de cusut, continuă cu dăruire tradiția portului popular românesc. Fiecare ie pe care o realizează este mai mult decât o cămașă, spune ea. Este o moștenire, un cod vizual plin de simboluri și emoții, un legământ între trecut și prezent. Într-o lume în care timpul pare mereu prea scurt, Adriana reușește să păstreze vie frumusețea tradițiilor, lucrând cu migală, respectând tiparele și simbolurile fiecărei regiuni, dar imprimându-le propria amprentă. 

Reporter: Adriana, ce te-a atras spre lumea tradițiilor și cusutul iilor?

Adriana Șotea: Din copilărie, am fost crescută de bunica maternă, care a iubit portul popular, cusutul și croșetatul. De la ea am învățat să cos și tot de la ea am primit moștenire majoritatea costumelor populare și iile vechi. Ea le-a păstrat cu sfințenie. Interesant este că am început să le prețuiesc mai mult după plecarea ei printre cei buni, de parcă o voce interioară mă îndrumă să fiu ceea ce ea și-a dorit pentru mine.

Rep.: Ai un model sau o zonă folclorică preferată când coși?

A.Ș.: Nu pot spune că am un model sau o zonă folclorică preferată. Pentru mine, portul popular românesc este o adevărată bijuterie a identității noastre naționale transmisă cu grijă, din generație în generație. Fiecare regiune are propriile simboluri, culori și motive cusute, care spun povești despre trecut, natură, familie sau credință. Cămășile cu altiță nu sunt doar piese vestimentare, ci opere de artă create manual în sute de ore de muncă migaloasă.

Rep.: Cât timp îți ia, în medie, să termini o ie?

A.Ș.: Timpul este cel mai mare dușman al meu în aceasta viață. Dacă prima ie cusuta a avut o complexitate redusă și timpul de realizare a fost 6-7 luni, acum după venirea pe lume a Adelei, fiica mea, timpul petrecut alături de ea îmi aduce o mai mare bucurie, cusutul trecând pe locul doi. Am ajuns să termin, de exemplu, ultima ie, chiar în doi ani. Lucrez noaptea sau când Adela doarme. Desigur și „bogăția" modelului ales solicită mai mult timp.

Rep.: Lucrezi doar cu tehnici tradiționale sau mai combini și cu moderne?

A.Ș.: Lucrez doar cu tehnici tradiționale, punctul de cusătură, musca/cruciulița, respectând tiparele specifice iei: altiță, încreț, râuri. Unicitatea iilor mele constă în varietatea și complexitatea modelului cusut. Nici o ie nu seamănă una cu alta, fiecare are amprenta mea. Simbolurile cusute nu sunt întâmplătoare- romburi, rozete, spirale, valul, zig-zag, stelele, crucea, biserica, pomul vieții, coarnele berbecului, vîrtelnița sau motive vegetale, ele sunt adevărate coduri vizuale cu sensuri profunde ce țin de protecție, fertilitate și armonie.

Rep.: Faci parte dintr-o comunitate de pasionați de cusut, de tradiții? 

A.Ș.: În anul 2018, le-am cunoscut pe doamnele din grupul „Oltenia coase ie" și am știut din primul moment că aceasta este „gașca mea". De la dânsele am învățat totul, cum să transform o bucată de pânză într-o „operă de artă ", cum să croiesc, cum să îmi iau măsurile, părțile componente, de la firul de ață, la produsul final.

Rep.: Ai participat la târguri sau expoziții cu creațiile tale?

A.Ș.: Împreună cu doamnele din Oltenia coase ie am participat la diverse expoziții și ateliere pentru copii susținute atat în centrul Craiovei, de zilele orașului, la Casa Băniei sau expoziții organizate de Ansamblul „Maria Tănase” în parcul Nicolae Romanescu, de 24 iunie „Ziua Universala a iei", o zi dedicată promovării bluzei tradiționale românești în întreaga lume.

Rep.: Ce înseamnă pentru tine să porți o ie făcută chiar de tine?

A.Ș.: Ador să îmbrac costumul popular și iile realizate de mine. Simt că îmi port strămoșii, rădăcinile și nu este un sentiment mai frumos, dacă ma întrebi pe mine. Cred că sufletul meu e îmbrăcat în straie tradiționale. Cămășile acestea și tot ce au lucrat bătrânii nu sunt de peste 100 de ani, ele sunt veșnice. Când port o ie realizata de mine, gândul ma duce la cele care au cusut în timp. Femeile care după o zi de munca la câmp, după ce își așezau familia la masă, noaptea sau în zilele de iarnă, își făceau pe ascuns haine să nu mai aibă altă femeie în sat același model. Mândria fetei ieșită în sat la horă cu o haină nouă, admirată, invidiată chiar de celelalte. Dacă întindem o ie de mâneci, vom forma o cruce. O ie nu are nimic în plus și nimic în minus. Este o „capodoperă a simplității". Bunicile noastre au transmis prin munca acului emoții și sentimente.

Rep.: Ce le-ai spune tinerilor despre identitate și tradiție? 

A.Ș.: Pe tinerii de astăzi, i-aș îndemna să îndrăznească să viseze, să lase puțin tehnologia, să poarte cămașa tradițională românească, să viziteze muzee, colecții personale, să viziteze satele și oamenii care încă duc mai departe meșteșugul, să se încarce cu voie bună. Este atât de la modă „cămeșa” românească încât a inspirat marile case de modă și a ajuns răspândită în toate colțurile lumii. Este minunat sa fii conectat la obiceiuri așa vechi, sa știi de unde îți tragi rădăcinile și seva.